Marea Unire a fost lucru în echipă și s-a înfăptuit prin comunicare
Se spune că cei care nu își cunosc istoria, repetă aceleași greșeli.
Eu cred că așa este și nu doar în ceea ce privește istoria. Și în viață cred că este la fel: ai nevoie să-ți cunoști și să-ți înțelegi istoria personală, pentru a nu repeta aceleași greșeli.
La 1 Decembrie, sărbătorim o zi specială pentru noi și pentru România și m-am gândit ca în mesajul meu de azi să-ți împărtășesc perspectiva mea asupra evenimentului crucial care a avut loc în 1918.
Nu va fi o lecție de istorie ci vor fi gânduri mele, pe care le pun în comun cu tine cu scopul de a ne ,,îmbogăți,, reciproc. Eu mă îmbogățesc prin faptul că îmi face plăcere să vorbesc despre acest subiect și tu te îmbogățești prin faptul că afli sau îți reamintești lucruri importante despre țara ta.
Nu citi mai departe dacă nu ai nici cea mai mică curiozitate să afli câte ceva despre ce s-a întâmplat în aceea zi. România de azi nu poate fi înțeleasă dacă nu îi cunoști istoria.
De ce este importantă ziua de 1 Decembrie 1918?
Pasionată de istorie (în special de istoria modernă), cum sunt, m-am gândit să onorez această zi cu câteva rânduri și idei care se găsesc la intersecția dintre istorie și comunicare. Am mai multe informații despre comunicare, de aceea sunt bucuroasă ce există Wikipedia, care m-a susținut cu un conținut bogat, în care am găsit ce am avut nevoie ca să completez cunoștințele mele.
Înainte de a intra în detalii, te invit să faci un exercițiu și să răspunzi în gândul tău la următoarele două întrebări: Cum ar fi arătat teritoriul României dacă nu ar fi avut loc Marea Unire? Dacă ai familia în Transilvania, ar fi fost nevoie să treci granița ca să-ți vezi părinții. Îți poți imagina asta?
Nu am fi sărbătorit această zi dacă liderii vremurilor de atunci, mai mult sau mai puțin cunoscuți nouă azi, nu ar fi considerat că unirea Principatelor Române cu Transilvania este o prioritate națională.
Eu cred cu tărie că oamenii aceștia, merită din plin respectul nostru, al urmașilor lor. Și mai cred că este firesc pentru fiecare dintre noi, să știm cum au stat lucrurile aici înainte de a ne naște.
În opinia mea, făuritorii unirii au fost lideri adevărați și patrioți în adevăratul sens al cuvântului, care ne-au făcut un mare bine.
Contextul în care a fost posibilă Unirea
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 nu ar fi fost posibilă dacă anterior nu ar fi avut loc Mica Unire. Mă refer, la unirea Principatelor Române care s-a realizat la 24 Ianuarie 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească și alegerea ca unic domnitor a colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza.
Practic, la acea dată toate provinciile istorice locuite de români s-au unit formând un singur stat național, care s-a numit România.
A fost un proces istoric complex, susținut prin comunicarea și acțiunile consecvente atât ale elitelor românești cât și susținut indirect de către factorii externi.
Iată ce ne-a adus mai aproape de înfăptuirea acestui moment istoric:
- Acțiunea și comunicarea fermă a elitelor din Regatul României și din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial;
- Faptul că Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus s-au prăbușit;
- Apariția pe scară largă în mintea populației românești a sentimentului național de a-și determina singuri soarta.
Cine a contribuit la realizarea Marii Uniri?
Regele Ferdinand I este unul dintre cei care și-au pus amprenta în mod direct asupra marelui eveniment. El a facilitat participarea României pe picior de egalitate la tratativele de pace după Primul Război Mondial și acest lucru a făcut ca țara să poată mai ușor să-și susțină punctele de vedere ce privreau împlinirea Marii Uniri.
Regele Ferdinand este numit ,,Întregitorul,, și cred că e ușor de înțeles de ce.
Prințul Ferdinand, după statutul lui înainte de a deveni rege, a fost nepotul lui Carol I – primul rege al României. Ferdinand s-a născut în Germania, provine din Casa Regală de Hohenzollern și a venit în România, la solicitarea unchiului său Carol I, cu scopul clar de a deveni rege când Carol nu va mai fi, pentru că acesta din urmă, care nu avea moștenitori pentru tron.
Regina Maria a fost soția lui Ferdinand și a rămas în istorie cunoscută ca fiind ,,mama răniților și sufletul României,,. Mergea pe front și avea grijă de soldații răniți. Conștientă de menirea ei atunci s-a implicat cu consecvență în diferite acțiuni care contau pentru indeplinirea visului de realizare a statului național. Curajul ei a făcut-o să nu ezite să meargă în focarele de epidemii din vremea aceea.
Altfel spus, în limbajul nostru de azi, ea și-a folosit notorietatea pentru a influența în mod benefic un proces istoric mult așteptat.
După război, regina Maria a călătorit la Paris unde s-a întâlnit cu personalitățile politice occidentale, cu scopul de a le cere acestora să recunoască unirea.
Îți poți imagina ce caracter și ce simt puternic de responsabilitate au avut acești oameni?
Au făcut lucuri fundamentale pentru o țară, în care nu s-au născut și pentru care uneori au fost nevoiți să ia decizii în defavoarea țării lor de origine.
Privesc cu admirație devotamentul acestor oameni care nu s-au născut aici și nici nu au fost români și totuși ei au făcut pentru noi lucruri extraordinare.
Sunt emoționată când scriu aceste rânduri pentru că mă gândesc la acești oameni în cheia vremurilor de atunci. Poate că pentru omul de azi, care s-a născut când toate aceste lucruri erau deja înfăptuite, se pierde într-o anumită măsură semnificația acestui eveniment...:( Însă tocmai de aceea, eu sper pentru tine să ai curiozitatea să înțelegi ce s-a întâmplat atunci, pentru a putea să apreciezi la adevărata valoare, ceea ce azi este normalitate și anume România așa cum o percepi tu.
Ionel Brătianu a fost un lider liberal care, chiar și atunci când nu a fost la guvernare a influențat în mod decisiv marele veniment. Fiind inginer ca formare, nu a profesat ci și-a dedicat viața carierei politice, având de mai multe ori roluri importante în guvern. Prin abilitățile sale diplomatice a reușit să convingă aliații cu privire la dreptul firesc al Regatului Român în ceea ce privește revendicarea teritorială.
Nu sunt aceștia singurii care și-au adus aportul la această mare realizare, însă dacă aș vorbi în detaliu despre ei, mi-ar trebui mult spațiu și mai multă pregătire specifică.
De aceea, îți mai las aici câteva nume despre care găsești informații la o simplă căutare pe Google.
Vasile Goldiș a fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia – organismul legislativ care a adoptat Unirea Transilvaniei cu România.
Vasile Stoica înființează la Washington (în 5 iulie 1918) Liga Națională română, cu scopul de a vorbi despre ,,problema românească,,.
Ștefan Cicio Pop a fost avocat și om politic, participant activ la Marea Unire din rolul lui de Președinte al Consiliului Național Central Român.
Dorința mea prin acest text nu este să scriu un eseu, nu asta îmi propun ci doar vreau să-ți împărtășesc o parte din pasiunea mea pentru istorie, cu scopul de a aduce istoria mai aproape de tine. Recunosc că, dacă ți se va părea interesant ce scriu aici și vei fi curios să cauți pe wikipedia, voi considera că acțiunea mea a avut un sens și pentru tine, nu doar pentru mine.
Care a fost motivația acestor oameni?
Te întrebi ce i-a motivat pe acești oameni să atingă aceste obiective?
Din punctul meu de vedere asta înseamnă că cel puțin curiozitatea ta, te va face să citești mai departe.
Dacă țin cont de toate lecturile mele istorice și când spun asta mă refer inclusiv jurnalele lui Carol I (unchiul lui Ferdinand), ce am citit despre Regina Maria, scrierile altor contemporani și toate cunoștințele pe care le-am acumulat eu – am motive să cred oamenii acelor timpuri au fost puternic motivați de valorile lor.
Spre obiectivele lor au fost conduși atât de rațional cât și de emoțional.
Emoționalul este drive-ul puternic, de acolo vine ceea ce simte un om. Și ca să acționezi ai nevoie de acest motor puternic, care se numește emoțional.
Sigur că, raționalul nu este mai puțin important, căci doar cu emoție fără rațiune ar însemna că ești în dezechilibru. Raționalul este cel care te ghidează să ai un plan, să faci o strategie și apoi să acționezi.
Pentru un obiectiv de o asemenea anvergură și importanță națională, îți imaginezi că a fost nevoie de acțiuni concertate, bine plasate în timp și făcute concomitent pe mai multe planuri.
Dacă valorile acestor oameni nu ar fi susținut valorile naționale, poate că România nu ar fi fost astăzi așa cum o știi tu de când te-ai născut.
Ce i-a ținut împreună pentru obiectivul lor?
O valoare comună pe care au avut-o toți acești oameni a fost învățarea.
Nu exita atunci conceptul de dezvoltare personală așa cum îl cunoaștem noi azi. Însă exista ideea profund înrădăcinată în conștiința lor și anume că este necesar să vorbești mai multe limbi străine și să mergi la școli cât mai bune.
Mulți dintre cei care au făcut lucruri extraordinare pentru România, s-au cunoscut la cursurile școlilor pe care le-au urmat. Punctele comune, idealurile înalte și încrederea în ei înșiși, au dus la crearea unor relații de încredere.
Cred că fără aceste relații solide, nu ar fi acționat la unison, pentru același obiectiv măreț.
M-aș bucura ca de acum încolo să privești cu ochi curioși istoria și să vrei să cunoști latura lor umană.
