Cuprins

• Ce este REPROȘUL?
• Cum se simte celălalt când îi faci un reproș?
• Ce face oricine în mod instinctiv când se simte atacat?
• Ce se întâmplă când și tu îl ataci pe celălalt?
• Reproșul îl face pe celălalt să se simtă devalorizat!
• Cum răspunzi la un reproș fără să ataci și fără să te poziționezi mai jos în raport cu celălalt?
• Cum spui ce vrei să spui fără să faci un reproș, când ai o nemulțumire?
• În loc să-i faci reproșuri șefului, mai bine îl inviți să fie deschis
• Întrebări frecvente

Reproșul este o dojană, o învinuire, o mustrare pe care i-o facem celuilalt (oricine ar fi el/ea) atunci când ne nemulțumește ceva legat de acțiunile și/sau comportamentele lui.

Cei mai mulți dintre noi procedăm așa pentru că ceva din ce a făcut sau nu a făcut celălalt, ceva din ce a zis sau nu a zis celălalt, stârnește în noi o anumită stare de nemulțumire, mai mică sau mai mare.

Normal este să spunem ce avem de spus, să ne exprimăm gândurile și să o facem într-un mod non-agresiv și clar, în același timp.

Starea de nemulțumire, dacă rămâne nespusă, ne face să acumulăm frustrare. Când se acumulează multă frustrare, apar resentimente și în felul acesta crește încărcătura emoțională. Dacă stăm cu această încărcătură emoțională și din diferite motive, nu spunem ce vrem să spunem, este ca si cum purtăm în spate un butoi cu praf de pușcă, care poate exploda la cea mai mică scânteie.

Și vine un moment când celălalt (poate colegul tău sau poate altcineva), face o greșeală, pentru că suntem oameni cu toții și nu există om să nu greșească. Greșeala celuilalt este percepută amplificat din cauza încărcăturii emoționale.

Și uite așa îl pedepsim pe celălalt cu un reproș:

„Nu mi-ai dat la timp ce ți-am cerut...„

„Ți-am zis să nu faci ...„

„De ce ai făcut așa...?„

E nevoie să știi lucrul ăsta ca să înțelegi mai bine nu doar cum se simte cel care primește un reproș ci și de ce te-a deranjat pe tine când cineva ți-a făcut un reproș.

Un reproș îl face pe celălalt să se simtă atacat!

Practic ceea ce facem atunci când îi reproșăm cuiva ceva este, să-l criticăm (într-un fel sau altul) legat de ceva care este deja de domeniul trecutului.

Ai zis... sau NU ai zis ceva..., ai făcut... sau NU ai făcut ceva... – acestea sunt formele de bază ale reproșului, la care se adaugă specificul momentului sau al situației.

Cu alte cuvinte, ce facem prin acest comportament este să-l învinuim pe celălalt referitor la ceva ce a trecut deja. Nu se poate întoarce în trecut să modifice acțiunea, să spună ce nu a zis sau să retragă ce a zis. Din acest motiv, celălalt nu doar că se se simte atacat, criticat și devalorizat, se simte și frustrat că nu poate să repare ceva ce a avut loc.

Mașina timpului se pare că încă nu s-a inventat, așa că de fiecare dată când îți vine în mod automat să faci un reproș, m-aș bucura să-ți amintești cum se simte celălalt și să renunți la acest impuls.

Asta nu înseamnă că renunți la a-i spune ce te deranjează sau ce te nemulțumește, înseamnă doar că găsești o altă cale de exprimare. Rămâi cu mine, să afli cum îi spui ce ai de spus, fără să-i reproșezi.

Simte nevoia să se apere și e firesc să fie așa, chiar dacă apărarea poate avea diferite forme, în funcție de mecanismele de apărare pe care și le-a dezvoltat fiecare.

Uneori sau poate de multe ori a te apăra înseamnă să-l ataci și tu pe celălalt.

Poate că nu o vei face imediat și vei tolera mulți „pumni de reproș„ însă mai devreme sau mai târziu, în funcție de pragul de toleranță pe care îl ai, vei riposta.

Te înțeleg perfect!

Când ai acumulat multă frustrare neexprimată sau mai bine zis ai lăsat să se acumuleze multă frustrare pentru că nu ai spus la timp ce ai gândit, ce ai simțit, ce te-a deranjat, automatismul numit reproș câștigă în defavoarea unei comunicări conștiente și clare.

De ce nu ai putut să spui, asta e altă poveste.

A mai spus și simt nevoia să o spun de fiecare dată când apare acest subiect: Când simți că nu poți să spui ce simți (te reține ceva, nu știi exact ce sau de ce), ce gândești și/sau ce te deranjează înseamnă că ceva din trecutul tău a produs un impact asupra ta și îl simți și azi, chiar dacă nu conștientizezi cauza.

Poate fi vorba de o experiență care te-a marcat, o situație neîncheiată, o rană emoțională nevindecată, care a produs impact în acel moment și care produce impact și azi în viața de adult.

Relațiile profesionale prin natura lor vin cu anumite restricții asupra cărora nu putem să intervenim și din acest motiv, neputința de exprimare este resimțită amplificat, dacă acolo în trecutul tău există anumite experiențe, cum spuneam mai sus.

Însă vestea bună este, că putem oricând să învățăm să comunicăm clar, fără agresivitate și fără să renunțăm la ceea ce este important pentru noi înșine.

Să ne întoarcem la reproș.

Cred că e ușor să ne imaginăm ce iese mai departe...probabil că ai simțit de multe ori pe pielea ta acest gen de experiență, ca și mine de altfel.

Când eu te atac și tu răspunzi la atac cu atac, s-a terminat cu relaționarea și cu comunicarea!

Relația se tranformă într-un câmp de luptă și miza devine „care pe care„...☹

Este o miză falsă și care ne îndepărtează unii de alții și ne îndepărtează de la ceea ce este important pentru noi ca echipă și pentru noi ca oameni în relațiile pe care le avem unii cu alții (profesionale sau personale).

Chiar dacă această luptă are loc „pe silent„ fără voce ridicată, uneori prin e-mailuri...tot o luptă este. Și din păcate este o luptă care încet-încet, uneori pe nesimțite, distruge relațiile (de orice natură).

De cele mai multe ori, managerii sunt în avantaj dacă consideră că se află într-o poziție de forță. Lucrul acesta face să fie și mai descuranjant pentru celălalt (care se află la celălalt capăt al relației și nu este într-o poziție de forță) să-și exprime punctele de vedere și să spună ce nu este ok din punctul lui de vedere.

Doar că, noi nu venim la muncă, pentru a ne lupta unii cu alții.

Cred că și tu ca și mine venim la muncă pentru că vrem să realizăm ceva, avem obiective, vrem să le îndeplinim și să fim răsplătiți pentru ceea ce facem.

Dacă așa stau lucrurile de ce să ne trimitem săgeți otrăvite cu reproșuri care ne scad motivația și productivitatea?

Pentru că așa ne ies cuvintele automat și pentru că nu știm cum să procedăm altfel.

Dacă citești acest articol, ești în locul potrivit, pentru că tot ceea ce fac eu legat de comunicare, este să îți arăt că se poate și altfel. Tot ce ai de făcut este să fii deschis și să pui în practică informațiile pe care le primești de la mine.

Când spui celuilalt: „N-ai făcut bine...„ este ca și cum îi spui „nu ești suficient de bun„.

De ce se întâmplă așa, de ce apare acest efect?

Pentru că atunci când era copil, așa îi spuneau adulții din jurul lui și mesajul subliminal era același. Așa îmi spuneau și mie cum probabil așa îți spuneau și ție, chiar dacă cuvintele folosite erau altele.

Bine, bine...dar ce facem cu nemulțumirile care ne macină pe interior?

VESTEA BUNĂ este că oricând poți învăța să-ți exprimi clar punctele de vedere, fără să faci reproșuri.

Reproșul este perceput ca un atac la persoană și e foarte important cum răspunzi la un reproș, dacă nu vrei să perpetuezi atacul.

PASUL 1 pe care ai nevoie să-l faci este să îți dai seama că ți s-a făcut un reproș și asta poți să faci ținând cont de exemplele pe care le-am dat mai sus. Ți le poți nota și de câte ori vreun mesaj pe care îl primești se încadrează în vreuna din categorii, știi că e vorba de un reproș.

PASUL 2 este să nu ataci și tu. Și nu spun că e ușor, mai ales dacă ești obișnuit să funcționezi pe pilot automat. Ascultă ce ți-a spus celălalt adică fii atent la ce ți-a spus și ce ai simțit.

PASUL 3 – Acum formulezi răspunsul pornind de la ceea ce ți-a spus. Nu reacționezi (în mod automat) ci răspunzi (în mod conștient).

Și anume îi vorbești celuilalt despre impactul pe care l-a avut asupra ta ceea ce ți-a spus el/ea. Adică îi spui cum te-ai simțit când ți-a făcut reproșul.

Vorbești despre tine adică despre ce ai simțit și îl inviți și pe celălalt să fie deschis. Îl inviți la o comunicare deschisă și non-agresivă, pe care o inițiezi tu. „Când îmi spui așa, eu mă simt...„

Într-un mod asemător cu cel de mai sus.

După ce ai clarificat pentru tine, ce mesaj vrei să transmiți, vorbești despre ce simți când celălalt face un anumit comportament sau spune ceva ce te nemulțumește. Dacă acasă am fost criticați, am crescut cu convingerea că este normal să-l critici pe celălalt. Și această convingere a devenit un automatism pentru noi. Însă critica prin reproș nu face altceva decât să submineze relațiile.

Ținând cont de toate aceste realități, este de așteptat ca cei mai mulți oameni să NU își susțină relațiile prin comunicare și probabil fără să vrea să creeze altora stres prin felul în care ei „comunică„.

Faptul că cineva nu știe că prin felul în care vorbește cu celălalt, cerându-i ce are nevoie (informații, rapoarte, situații etc), pune presiune pe celălalt, nu face ca purtarea lui să fie mai puțin dăunătoare și sabotoare, atât pentru celălalt cât și pentru relație.

În loc să critici, mai bine oferi un feedback (chiar dacă este negativ) și o faci într-un mod relațional, adică să susții relația.

Să-i faci reproșuri șefului, nu ajută...pentru că și el ca și tine se va simți atacat și va răspunde la atac.

Știu că poate ai acumulat frustrare și furie, emoții care pe moment te împiedică să fii calm și relațional. Am trăit și eu experiențe din acest registru. Dacă așa stau lucrurile ai nevoie să consumi furia respectivă într-un mod sănătos și apoi să mergi să vorbești cu șeful.

Dacă ai nevoie de mine, sunt aici, la un click distanță și sunt bucuroasă să te susțin.

Întrebări frecvente